Pestera Liliecilor
Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul, se gaseste la 250 de m de Manastirea Bistrita, pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la o altitudine de 850 m si 60 de m fata de vale. Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici in Evul Mediu.
Pestera Liliecilor este mentionata pentru prima data in 1929 de Emil Racovita si este in lungime de 250 de m, amenajata si electrificata, pe mai multe niveluri, detinand o bogata fauna cavernicola, cu mai mute specii de lilieci si nevertebrate, sub stratul de guano descoperindu-se in 1952 resturi fosile de Ursus spaeleus. In firida vestica s-a descoperit ceramica arsa apartinand culturii "Cotofeni", confirmand faptul ca in urma cu 1000 de ani i.Hr., pestera era locuita.
Inauntru acesteia se intalnesc doua bisericute din secolul al XVII-lea cioplite partial in stanca (Biserica Ovidenia si Sf. Arhangheli).
Pestera are 2 deschizaturi spre cheile raului Bistrita. Accesul se face pe intrarea mica, care are o inaltime de circa 1.2m si o latime de circa 80cm pe o lungime de aproximativ de 14m dupa care tavanul se inalta. Galeria se continua pe langa un bloc de calcar suspendat, se coboara o scara de piatra si se ajunge la o ramificatie de unde porneste Galeria Mare, Galeria Izvorului si galeria principala care adaposteste colonia de lilieci si pe care se afla si Biserica Ovedania ce a adapostit moastele Sfantului Grigore Decapolitul.
A doua deschizatura, se afla la capatul galeriei mari, este situata mai la nord si este mult mai larga; in aceasta galerie se afla biserica cu hramul Sfintilor Arhangheli in imediata vecinatate a deschiderii spre exterior.
